- a-şi asuma o răspundere
- to assume responsibilityto take the responsibility (of smth.)to accept responsibility (for smth.).
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a-şi asuma o răspundere
Look at other dictionaries:
asuma — ASUMÁ, asúm, vb. I. tranz. A lua ceva asupra sau pe seama sa; a se angaja să îndeplinească ceva. A şi asuma o răspundere. – Din fr. assumer, lat. assumare. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 asumá vb., ind. prez. 1 … Dicționar Român
responsabilitate — RESPONSABILITÁTE, responsabilităţi, s.f. Obligaţia de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta şi suporta consecinţele; răspundere. ♦ Funcţie, sarcină de responsabil. – Din fr. responsabilité. Trimis de dante, 02 … Dicționar Român
declina — DECLINÁ, declín, vb. I. 1. tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranz. (Rar; în expr.) A şi declina numele, calitatea etc. = a şi spune numele, calitatea etc.; a se… … Dicționar Român
personal — PERSONÁL, Ă, personali, e, adj., s.n. I. adj. 1. Care aparţine unei anumite persoane (1), privitor la o anumită persoană, care este specific, caracteristic pentru o persoană; individual, propriu. ♢ Legături personale = legături de prietenie.… … Dicționar Român
asumare — ASUMÁRE, asumări, s.f. Acţiunea de a asuma şi rezultatul ei. – v. asuma. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98 asumáre s. f., g. d. art. asumării; pl. asumări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ASUMÁRE … Dicționar Român
angaja — ANGAJÁ, angajez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A lua pe cineva sau a intra în slujbă; a (se) încadra într un loc de muncă; a (se) tocmi. ♦ tranz. A primi să efectueze o lucrare, o însărcinare specială etc. în condiţii determinate. A angaja o lucrare… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
obliga — OBLIGÁ, oblíg, vb. I. 1. tranz. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. tranz. şi refl. A (se) îndatora. 3. refl. A se angaja, a şi lua o sarcină, o răspundere. – Din lat. obligare, fr. obliger. Trimis de ana zecheru, 30.04.2004.… … Dicționar Român
